Povestea a început în 1976, când Lagonda, o maşină futuristă proiectată de William Towns, a fost prezentată publicului larg. În acelaşi an însă, Towns a desenat o versiune extremă a acestui model, care ulterior a devenit un supercar cu motor plasat central, cunoscut astăzi sub numele de Aston Martin Bulldog.Deşi proiectul iniţial al lui Towns a fost respins de echipa managerială, o versiune unicat a acestei maşini a fost lansată oficial în luna martie a anului 1980, ca dovadă că Aston Martin putea construi un supercar de clasă mondială. La o înălţime de numai 109 centimetri, cu puţin mai mare decât Ford GT40, Bulldog ascundea sub caroserie un motor V8 de 5.3 litri împrumutat de pe modelul Lagonda, dar „ajutat“ de două turbosuflante Garret AirResearch. Rezultatul final a fost o putere maximă de 700 CP şi o viteză maximă estimată la circa 380 km/h. Din păcate, Bulldog nu a rulat decât o sesiune de test, când a atins o viteză maximă de 306 km/h. Un motor puternic nu era singura caracteristică incitantă a maşinii. Jantele din aliaj erau prevăzute cu lame dispuse pe circumferinţă - nu pentru estetică, ci pentru a direcţiona aer rece către frâne, astfel încât acestea să funcţioneze în parametri la viteze mari. Portierele autoturismului se deschideau în plan vertical şi aproape că dublau înălţimea maşinii dacă erau deschise la maximum. Bulldog dispunea de un interior futurist, care conţinea instrumente de bord digitale, luminate prin tehnologie LED, şi comenzi pe senzori, ce nu necesitau decât o simplă atingere.

Modificată în timp Denumirea ciudată a fost găselniţa directorului Alan Curtis, care i-a dat numele unui avion pe care îl pilotase în trecut. Până în acel moment, maşina era denumită „K-9“, după numele câinelui-robot al personajului de film „Dr. Who“. Deşi Aston Martin susţine că maşina a fost produsă pentru a demonstra capabilităţile tehnologice ale comp