Un simplu exercițiu de imaginație – nu folosiți numele celor implicați în scandalurile mediatice, ci doar instituțiile pe care le reprezintă.
Ministrul de Externe al României duce o politică izolaționistă, un fost premier condamnat definitiv pentru fapte de corupție este aplaudat la intrarea într-o sală de judecată.
Închis fiind a dat direcții de politică de urmat de pe blog, iar colegii lui de partid, în frunte cu actualul premier al României, îi trimit bezele de parcă ar fi vreo valoare națională și posibil că ne vom trezi și cu o statuie tronând nesimțit în fața vreunei instituții de bază a statului – pentru amuzament putem alege oricare.
Magistrații se întâlnesc în lift să discute despre șpagă și blănuri prea grele pentru a fi purtate. Mai bine în dulap, ca în Secretul lui Bacchus. Completele de judecată au devenit parte a unei rețele de scăpat infractorii, iar tarifele sunt de lux, fraierii și găinarii nu au acces. Un președinte de Senat, președinte de partid liberal, salută ieșirea din pușcărie a unui fost premier pe care, în anii în care se lupta cu hidra cu o mie de capete PSD, îl desemna drept dușmanul de moarte al democrației.
Actualul premier al României face din instituția pe care o reprezintă o tribună de unde își arată mușchii la adversarii politici, de parcă ar trebui să își dovedească bărbăția, rezultatul fiind o politică sistematic dusă împotriva intereselor naționale. Și totul asezonat cu carne de cal. Peste tot, în fiecare zi, carnea de cal e delicatesa pe tortul politicii românești.
Cea ce se desprinde este faptul că în joc sunt folosite instituții ale statului – fie că vorbim de Externe, instituția premierului, Guvernul – puterea executivă, Senat (puterea legislativă), judecători, grefieri (puterea judecătorească) – pilonii statului de drept. Toate acestea sunt folosite ca și piese într-un joc piramidal menit să păcăleasc