Elev al lui Nicolae Iorga, și profesor al lui Nichita Stănescu, Nicolae Simache deține recordul național, cu 18 muzee fondate. La 40 de ani de la moartea sa, cea mai palpabilă dovadă a existenței sale fizice este statuia de ceară, copie fidelă în mărime naturală, de la Muzeul de Științele Naturii Prahova

Pe 17 ianuarie s-au împlinit 40 de ani de când una dintre cele mai mari personalități din Ploiești, Nicolae Simache, a murit, punând capăt, astfel, unei dintre cele mai prolifice perioade culturale din istoria orașului. Dincolo de o înșiruire de realizări, una mai notabilă decât alta, Nicolae Simache a fost, atât în timpul vieții, cât și după, o sursă inepuizabilă de inspirație, de respect, dar și de umor.

„L-am avut profesor de istorie și, ca fiecare elev, a fost imposibil să nu-mi ajungă la urechi cea mai celebră rimă care circula pe seama lui. Zicea așa: «La un colț de stradă apare un nas/Hop și nea Simache, după-un sfert de ceas». Așa e românul, hâtru, râde și de el, cu atât mai mult de personalități, deși ar trebui să punem mai puțin preț pe aspectul fizic și pe haine", își amintește de profesor Emilia Iancu, directorul Muzeului de Științele Naturii Prahova.

Statuia de ceară a lui Simache

Întâmplarea face ca, acum, fosta elevă a lui Simache să aibă în grijă statuia de ceară a lui Nicolae Simache. Cu detalii excepționale, lucrată extrem de fidel, în mărime naturală, aceasta creează un efect real surprinzător. Majoritatea vizitatorilor de la muzeu îl salută politicos pe domnul înalt, cu un aer ușor demodat care îi întâmpină în una dintre camerele instutiției, stârnind întotdeauna zâmbetele muzeografilor. „Ideea acestei statui i-a venit în 1992 conducerii muzeului şi a durat nu mai puţin de doi ani până la finalizare. Era o premieră, nu aveam ceară corespunzătoare şi nici metodologie. Instituţia nu-şi permitea o instalaţie de aer condiţionat