Modelul turc

Dupa 1989, a parut ca mass-media este singurul bun indiscutabil cistigat, ca ea poate tine loc de guvern si de opozitie, de Curte Suprema de Justitie si de Avocatul Poporului, de universitate si de scoala primara deopotriva. Deziluzia a fost pe masura entuziasmului, si la trecerea in a doua decada au aparut deja indoieli ca presa poate sa-si joace onorabil macar propriul rol. Un analist american, Richard Hall, crede ca problema principala a presei din Romania este ca a ramas in continuare dominata de figuri din epoca Ceausescu, cu legaturi cu fosta Securitate, precum Ion Cristoiu. Prestigiosul saptaminal britanic ?The Economist? a avansat in 1998 o alta ipoteza, atunci cind a publicat tarifele publicitatii mascate din Romania: coruptia. Televiziunile private au avut un rol decisiv la schimbarea de putere din 1996, ca sa ajunga in 2001 la fel de pro-guvernamentale ca si televiziunea de stat. In presa scrisa peisajul nu e mai putin trist. La capatul unei decade de evolutie, presa scrisa poloneza si-a pastrat cotidianul principal, ?Gazeta Wyborcza?, cu un tiraj de peste un milion de exemplare, s-a imbogatit cu un al doilea ziar de tinuta chiar mai buna, echivalentul lui ?Financial Times?, ?Rzecspospolita?, iar treilea cotidian national, ?Zycie Warsawa?, a devenit dintr-un ziar comunist un ziar liberal. Aceste trei cotidiene, la o populatie dubla fata de cea a Romaniei, au impreuna doua milioane de exemplare, in vreme ce adunarea tirajelor primelor noastre trei cotidiane nu atinge jumatate de milion. Publicatiile culturale principale din Polonia s-au consolidat la peste o suta de mii de exemplare. In Romania, cotidianele decente de la inceputul ultimului deceniu s-au bulevardizat, iar publicatiile culturale si-au pierdut aproape toti cititorii, fiind cumparate aproape doar de cei care scriu in ele. In general, dupa o decada framintata,