In centrul vechi al Istanbulului, agitatia e un lucru firesc. Zona comerciala isi are partea sa de zgomot si nebunie din zori si pana tarziu in noapte. Totusi, in fata unui hotel de 5 stele, vacarmul In centrul vechi al Istanbulului, agitatia e un lucru firesc. Zona comerciala isi are partea sa de zgomot si nebunie din zori si pana tarziu in noapte. Totusi, in fata unui hotel de 5 stele, vacarmul nu e chiar starea normala de lucruri: nu vezi in fiecare zi cateva zeci de pustoaice topaind si strigand, fluturand aparate de fotografiat si stegulete. Dar e timpul Eurovisionului, asa ca se poate orice. Fetele, nu mai mari de 13-14 ani, au trecut, probabil, de la scoala pe-acasa, pentru a-si imbraca hainele cele mai stralucitoare cu putinta, au dat iama prin parfumurile si fardurile mamelor, fiindca pe treptele cladirii vechi isi asteapta idolul. Nu e vreunul dintre cantaretii locali, ci simpaticul Tose, din Macedonia. La aparitia favoritului, izbucnesc chiote si urale, tipete si aplauze. Omul coboara si se supune, rabdator, tirului de pupaturi apasate ale fanelor. Ba binevoieste sa se si fotografieze, cu fiecare in parte si cu toate odata, pentru ca nu cumva vreuna dintre admiratoarele lui sa plece bosumflata. Se desprinde, in cele din urma, din imbratisarile infrigurate si, purtand victorios un buchet de flori, se indreapta catre autobuzul care il duce la locul concursului. Nici gand ca urletele sa inceteze ori sa scada din intensitate. Si, cum soferul a avut ghinionul sa prinda un semafor pe rosu, ii va rasuna in urechi tot drumul numele Tose, silabisit de zeci de glasuri. Cursele speciale care transporta artistii de la hotel la sala sunt intotdeauna muzicale. Plictisiti, probabil, de propriile cantece, repetate de zeci de ori, concurentii prefera sa se amuze fredonand melodiile altora. Si, pana vor ajunge ei insisi staruri internationale, "isi fac vocea" cu hit-uri car