De la ţară la ţară, criza economică europeană a luat forme diferite, iar Cipru este cel mai recent stat care se confruntă cu riscul prăbuşirii financiare. Băncile cipriote sunt pe marginea prăpastiei din cauză că au acordat împrumuturi pe care populaţia nu le poate înapoia, ceea ce a forţat ţara să ceară ajutor Uniunii Europene.

Săptămâna trecută, UE şi preşedintele Ciprului au anunţat noii termeni asupra cărora au căzut de acord pentru a asigura împrumutul necesar pentru a preveni falimentul sectorului bancar cipriot şi, mai important, pentru a preveni răspândirea panicii în restul Europei, notează George Friedman, politolog american şi director al institutului de analize geopolitice si militare, „Stratfor“.

Ceea ce diferenţiază acest ajutor dat Ciprului de cele acordate Greciei, Irlandei sau altor ţări, sunt condiţiile mult mai dure pe care Bruxelles le-a impus, din cauza originii dubioase a unor depozite uriaşe, dar şi din cauza dimensiunilor reduse ale sistemului bancar cipriot.

Pentru că deţine surse de capital peste capacitatea sectorului bancar, Bruxelles a solicitat ca ţara să strângă o parte din fondurile necesare de la propriii deponenţi, prin taxarea anumitor depozite. Această propunere nu a fost încă aprobată, dar dacă va fi pusă în aplicare va submina un principiu sacru al domeniului bancar în cele mai multe ţări industrializate: siguranţa depozitelor. Acest lucru va stabili un precedent nou şi destabilizator în Europa, atrage atenţia Friedman.

Dilema Ciprului

Cu ani de zile înaintea crizei, Cipru s-a promovat ca un centru financiar offshore, prin crearea unui sistem de taxe şi de reguli bancare care au făcut depunerea banilor în această ţară să fie atractivă pentru străini. Drept rezultat, sectorul financiar cipriot a ajuns să fie considerat supradimensionat în raport cu economia insulei, având în vede