Intru la Pălărierul - un mic atelier de pălării de pe strada Gabroveni. Nu vreau să-mi cumpăr pălărie, însă mă atrage şarmul încăperii ticsite cu chapeau-uri, diverse forme, diverse culori. Mă întîmpină fraţii Garabet cu un surîs amabil (amabil şi nu fals gen cel McDonald's) şi cu o întrebare "Ce-aţi dori?". Clienţii mi-o iau înainte. Un domn în vîrstă deja îi explică "meşterului" că pălăria sa "are borul plecat" şi c-ar trebui modificată şi apretată. Văzîndu-mă că iau notiţe, mi-l caracterizează succint pe Garabet: "Este unul dintre meseriaşii cu vechime care îşi face treaba şi-şi menţine clienţii. Mi-am trimis toţi prietenii la el." În magazin e o agitaţie permanentă însă ai senzaţia că, de fapt, oamenii vin în vizită, la o şuetă, şi nu ca să cumpere pălării. O doamnă pe la 50 de ani vrea să-i facă un cadou cumnatului său, însă nu e hotărîtă. Alege un model, dar nu e decisă în privinţa măsurii: "Are căpăţîna mare. Nu cred că-i vine orice"! Garabet schimbă cîteva vorbe cu mine, în timp ce scotoceşte prin marfă în căutarea unei mărimi potrivite "căpăţînii mari". Are 59 de ani, a absolvit 5 şcoli tehnice şi cunoaşte 18 meserii printre care: modelier de încălţăminte, tehnician apicol, fotograf (fost profesor de foto). La Pălărierul munceşte de 4 ani. Primeşte materia primă de la Timişoara şi pălăriile de import de la Deva. Modelele expuse sînt cele de la fabrică, însă el confecţionează şi pălării la comandă. Mi-arată două pălării: una clasică, cu boruri largi, alta vînătorească. "Am avut o pălărie veche şi din ea am făcut două. Astea-s ale mele. Le port pe rînd, cînd ies la plimbare cu cîinii." Are doi cîini: un doberman şi un maidanez. Preţurile? De la 150.000 - pălăria bărbătească cu fetru de lînă pînă la 1.500.000 - pălării Borsalino, păr de iepure şi de cămilă. "P'astea le cumpără ţiganii şi parlamentarii. De ce vă miraţi? Parlamentarii se respectă, dar se m