În vara aceasta, televiziunile şi-au dat seama că nu are rost să investească în emisiunile estivale cu care ne-au obişnuit anii trecuţi şi care, pentru a arăta poporului cîteva fese ce mestecă încontinuu pe ritm de dans, presupuneau costuri destul de serioase (cazarea echipei, masă, locaţie). Acum, un calcul pragmatic le spune că este de ajuns să ofere publicului moleşit de căldură aceeaşi supă reîncălzită de nu ştiu cîte ori. Cîştig pe toate planurile: costuri minime, concedii oferite vedetelor şi Dumnezeu cu mila. Iar mila lui Dumnezeu şi a poporului telespectator e mare. La asta contribuie desigur şi căldura care blochează sinapsele, dar şi pasivitatea proverbială a concetăţenilor noştri. Dintre toate, două televiziuni continuă să se mişte ca înainte - cele două posturi de ştiri care au materie primă din belşug: război în Orientul Mijlociu, oameni luaţi cu Salvarea din cauza caniculei, zaiafeturi populare şi mitinguri aviatice, aşa-numitele "băi de mulţime" ale preşedintelui, picioare rupte pe motocicletă, declaraţii în doru’ lelii ale politicienilor, terorişti fugiţi, şefi de servicii secrete demişi şi mîngîiaţi pe creştet de Parlament, dosare de colaborator al Securităţii scoase la lumină etc. Fireşte, fiecare din aceste subiecte are importanţa lui, numai că, dintre toate, unul se constituie într-un fel de hîrtie de turnesol ce dă pe faţă caracterul ascuns al instituţiilor de presă - problema dosarelor de Securitate. De aceea, o iniţiativă de deconspirare a jurnaliştilor care au făcut poliţie politică, cum e cea iniţiată de Civic Media, nu poate fi decît ceva necesar şi lăudabil. Lucrurile sînt mult mai complicate decît par la prima vedere, dar a intra în hăţişul complicaţiunilor nu face decît să întîrzie scoaterea la lumină a adevărului. Prin urmare, nu contează calitatea sau statura morală a celor care au iniţiat, ci doar rezultatul. În opinia mea, în a