În vremurile de odinioară, viaţa de zi cu zi îşi urma făgaşul, fiecare moment având anumite semnificaţii netulburate de trecerea anilor. Muncile câmpului, grijile de prin curţi, livezi şi grădini, toate aveau câte un protector, interdicţii şi ritualuri fără de care nimic nu ar fi fost dus la bun sfârşit.

CĂMIN ŢĂRĂNESC

Fiecare lucru din casă, în care se adunau mai multe suflete de abia spre lăsarea întunericului, avea tâlcul lui. Vechile case aveau o cameră, cel mult două odăi despărţite de o tindă. Într-una dintre ele veghea cuptorul lat cât să poată dormi pe el de-a valma copiii în toiul iernii. Lângă patul mare stătea musai lada de zestre, în care se găseau cămeşe, ii, feţe de perini şi scoarţe ţesute şi cusute cu migală. Pereţii erau împodobiţi şi ei cu scoarţe, de foarte multe ori reprezentând copacul vieţii. În unele părţi din Moldova, deasupra patului se atârnau hainele de sărbătoare, fără de care nu se putea închipui vreo fată sau un flăcău să iasă la horă.

ÎN BUCĂTĂRIE

Lângă uşă se afla "blidariul", un dulap cu multe etajere pe care se aşezau străchinele şi cănile, care mai de care mai împodobite şi mai arătoase. Vasele noi erau păstrate pentru a adăposti mâncarea ce va fi dată de pomană, la anumite momente din an, pentru sufletele celor răposaţi. Pe masa scundă şi rotundă din mijlocul odăii, în jurul căreia de abia dacă aveau loc să se ospăteze cei ai casei, se răsturna mămăliga vârtoasă, ce era apoi tăiată cu aţa. Fierturile din legume, iar în zilele de duminică şi cu ceva carne trebuiau să întremeze corpul după o zi grea.

Lângă icoana Maicii Domnului, la care se închinau gospodarii, se puneau crenguţe de busuioc, semănat la Sfântu Gheorghe înainte de a răsări soarele. Busuioc purtau fetele şi feciorii când plecau la horă în sat ca să fie cinstiţi şi curaţi. "În Botoşani, busuiocul se samănă de dragoste, zi