Dupa 1989, pe scena publica romaneasca si-au facut aparitia nenumarate personaje, ilustrind tipuri umane de o mare diversitate. Rind pe rind au intrat in constiinta publica, pe linga personalitati ale vietii politice si culturale din perioada interbelica, fosti detinuti politici – victime ale totalitarismului comunist si martori ai schimbarilor istorice succesive, o serie de figuri proeminente ale exilului, dar si tineri (sau relativ tineri), majoritatea necunoscuti inainte de 1989, care s-au afirmat de-a lungul celor unsprezece ani de regim democratic. O data cu ei s-a afirmat si o categorie aparte de indivizi, mari maestri ai compromisului politic si ai metamorfozelor identitare, incompetentii ambitiosi si plini de fumuri de marire, incapabili sa inteleaga si sa accepte regulile fundamentale ale oricarei democratii. Ajunsi – gratie sistemului de vot pe liste electorale sau clientelismului politic – in pozitii pentru care nu au nici o calificare profesionala si morala, acesti politicieni improvizati, lipsiti de cel mai elementar bun-simt si dind dovada de o crasa incultura, voteaza legi pe care nu le-au citit, iau decizii in domenii care le sint de tot straine si au, in general, un comportament discretionar care aminteste, din ce in ce mai evident, de modelul absolut al toapei politice intruchipat de Elena Ceausescu.

Incompetenta cu staif, semidoctismul agresiv, prostia resentimentara, analfabetismul politic conjugat cu vointa de putere – iata doar citeva dintre trasaturile distinctive ale toapei politice, categorie umana ai carei reprezentanti pot fi intilniti astazi pretutindeni: in Parlament, la diverse ministere, in posturi-cheie din TVR (si chiar in multe dintre televiziunile particulare) sau Radiodifuziune, in general in locuri unde vizibilitatea este maxima si unde orice decizie atirna greu. Desi nu stie mai nimic, toapa politica are opinii ferm