Până de curând vă mai acordam o şansă la viaţa publică, domnule Mihai Răzvan Ungureanu, dumneavoastră, această faţă cu pretenţii de "noul val" al politicii româneşti. Dumneavoastră, acest nou mesia al politicii dâmboviţene, îmbrăcat în alb de o vreme deşi gulerele moralităţii sunt un plagiat al nespălatelor moravuri. Adio şi nu meritaţi prea multe cuvinte după discursul rostit la Cluj Napoca, un discurs pe care în condiţii normale l-aş fi catalogat drept halucinant, prezentat sub influenţa consumului de prea puţină normalitate. Nimeni nu mai este normal în România în condiţiile unei societăţi aduse în pragul segregării pe criterii politice, sărăcite cu intenţie, asuprite moral cu metodă. Însă numai stările apropiate de demenţă pot aduce pe cineva în situaţia de a susţine un mesaj public la nivelul celui prezentat şi de dumneavoastră la Cluj Napoca. Dacă membrii PDL s-au scăldat în ce ştiu ei mai bine, urmându-şi idolul, dumneavoastră aţi vrut să fiţi acel ungurean al ungurenilor care v-au respins şi vă resping permanent, dar vă acceptă ca model de circ cu statură gravă, intelectuală. Şi aţi recitat ce au vrut să audă: "Îl cunosc pe Traian Băsescu de ani buni, v-a dezamăgit el vreodată? V-a minţit el vreodată?" Nu pot să nu mă întreb dacă vă simţeaţi bine în acele clipe, dacă nu cumva mulţimea în faţa căreia vorbeaţi, cea mai mare din viaţa dumneavoastră de pretendent la spaţiul public, nu v-a afectat luciditatea? Şi o fac dintr-o singură perspectivă. Dacă aţi fost sincer, dacă asta este ceea ce gândiţi şi nu a fost doar un moment de mizerabil oportunism, nu vreau să ştiu cum aţi servit România din poziţia de şef de serviciu secret. Am toate argumentele să consider că în acelaşi fel cum aţi vorbit la Cluj Napoca. Subiectiv, lipsit de moralitate şi mai ales total rupt de România celor mulţi. Dumneavoastră aţi servit un lider, nu o ţară. Şi aţi făcut-o atât de conv