Dramaturg, consilier la Cultură, director de teatru şi de ziar, fost ofiţer în Departamentul Securităţii Statului, Ion Bălan este în primul rând un iubitor al locurilor natale.

Oriunde l-au purtat paşii, Ion Bălan s-a întors, mereu, în oraşul copilăriei.

„Cum să nu iubeşti Brăila, oamenii şi cultura ei, cum să nu te întorci mereu, indiferent unde te-ai afla? Brăila, oraşul cu salcâmi, cu toate bisericile Levantului, cu palatele marilor angrosişti de cereale ale Europei şi casele negustorilor români, turci, greci, armeni, evrei, bulgari, albanezi şi restul lumii", spune Bălan.

Portret/Livia Mihaela Frunză, în antologie, alături de Ana Blandiana

PORTRET / George Petrenco este artistul-jurnalist care a schimbat o lege

S-a născut la margine de Bărăgan, în Comăneasca. În 1942, a rămas orfan de tată. Tatăl său, Dumitru, a căzut la Stalingrad, înfruntând cohortele de bolşevici.

„Copilăria mea a fost plină de brutalităţi, dar frumoasă. Toamna, când începeau şcolile, mama ne întreba dacă am trecut clasa. Şi eu, şi sora mea eram premianţi", povesteste fostul orfan de război.

Bălan a trecut prin toate marile evenimente ale României, a cunoscut foametea din '47 şi a asistat la prăbuşirea „orânduirilor". A cântat imnurile României din ultimii 70 de ani, de la „Trăiască Regele", continuând cu „Zdrobite cătuşe", „Trei culori cunosc pe lume" şi până la „Deşteaptă-te române!". Nu şi-a negat, însă, niciodată obârşia.

De la Ziaristică, la Securitate

S-a mutat împreună cu mama şi sora în Radu Negru, a fost laminorist, iar în '53 a intrat la Facultatea de Ziaristică. După un an, a ales Securitatea Statului - deşi bunicii fuseseră liberal respectiv ţărănist, iar tata simpatizant al Mişcării Legionare.

Din 1956, a lucrat la Contraspionaj, iar la începutul anilor '60 a fost de două ori la Moscova. A fost la un pas d