"Ultramaratonistul" este povestea vieţii şi carierei lui Dean Karnazes, cel mai vestit alergător de cursă cu adevărat lungă din lume.
Există oameni cărora le place să alerge, dar care nu se mulţumesc cu maratoane. Nu. Ei vor mai mult şi mai mult, deşi nu-şi explică nici ei prea bine de ce îşi doresc să încheie curse în care se aleargă, de pildă, 161 de kilometri dintr-o singură bucată.
Oameni care îşi testează organismul, simţurile, pielea şi oasele, inima, creierul, picioarele, profesia şi familia, alergînd la ultramaratoane, competiţii extrem de dificile care, pe lîngă distanţele lungi, se desfăşoară prin păduri, munţi, deşert, regiuni polare.
Povestea lui Dean Karnazes este scrisă de el însuşi, fără intervenţia vreunui biograf care să-l ajute să găsească vorbele cele mai potrivite. Acum în vîrstă de 51 de ani, Karnazes este celebru în lumea ultramaratoniştilor mai ales prin faptul că a alergat 50 de maratoane în 50 de zile consecutive. Dar şi prin multe alte particularităţi.
Pasiunea pentru încercări imposibile
A început să alerge de mic, curse lungi, unde simţea că principalul lui e duşman este propria voinţă. Scrisă cu umor şi inteligenţă, cartea intră adînc în istoria familiei numeroase a lui Karnazes, familie de greci, unde nimeni, în afara surorii sale Pary, nu pare a fi întreg la cap. Primii antrenori sînt cei de la care atletul învaţă devotament, disciplină şi mai ales sintagma "trebuie să alergi cu inima".
Doar că în liceu Karnazes a decis să nu mai alerge. Cariera lui părea că se oprise înainte să înceapă cu adevărat.
Revenirea lui surprinzătoare s-a petrecut în ziua în care a împlinit 30 de ani. De fapt, în noaptea aceea. După 15 ani de pauză plată, în noaptea aceea a alergat 48 de kilometri, timp în care a învăţat să mănînce în timp ce fuge, pentru a-şi reîncărca bateriile.
"Aşa am devenit din nou alergător.
