Pasionată de croitorie încă de la o vârstă fragedă, Niculina s-a decis să își pună priceperea în slujba divinității, care a ajutat-o să treacă prin momentele grele ale vieții. Adevărate opere de artă, lucrările ei sunt expuse în bisericile din Severin.
Niculina Crivăț a crescut fără mamă de la vârsta de 3 ani și jumătate, astfel că știe ce înseamnă greutățile vieții. A încercat mereu să își facă un rost în viață și să-și ajute copiii.
„Sunt o persoană foarte credincioasă, pentru că nu am avut alt ajutor în viață decât cel oferit de divinitate. Tot timpul când mi-a fost greu, divinitatea a fost cea care m-a ajutat să merg mai departe. Nu m-am tras dintr-un neam sărac, nici de minte, nici de bani. Săracă am fost doar de mamă”, este mărturisirea impresionantă a femeii.
„Croitoria a fost și este pasiunea vieții mele. Încă de la vârsta de 4-5 ani, eram fascinată de nea Ion, croitorul satului, pe care tatăl meu îl chema acasă pentru a-i face haine de iarnă. De atunci mă gândeam că mi-ar plăcea să fac și eu același lucru. Apoi, pe parcurs, am lucrat de la croitorie simplă, până la blănărie și cojocărie”, mai spune Niculina.
Deși a absolvit o școală de croitorie, nu a reușit să își găsească un loc de muncă în acest domeniu, astfel că s-a angajat la Combinatul de Prelucrare a Lemnului, în anul 1965, unde a activat timp de 12 ani. Chiar și aici, a lucrat într-o secție legată strâns de domeniul artei, secția de îmbinare estetică pentru fețele de mobilă.
Pasiunea și înclinațiile ei către artistic au ajutat-o foarte mult să își facă treaba așa cum trebuie. „Tot timpul m-am gândit că mașina de îmbinat furnirul are foarte multe lucruri în comun cu mașina de cusut, astfel că am reușit să mă adaptez foarte repede și să-mi pun în valoare latura artistică”, ne spune Niculina.
Lucrează două luni la un tablou
Chiar dacă nu a reuși
