Stimate domnule Lucian Raicu,

Pentru Bestiar, iată şi un animal poesc:

"Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lăţime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi şi stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins şi mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuţită ca la şobolani şi lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colţii aveau culoare stacojie strălucitoare ca şi ghearele. Ceea ce izbeşte este, fără îndoială, culoarea colţilor, stacojie, ca şi cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumuseţe stranie a animalului.

*

Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul unei zile gri. Tamara Nikolaevna, în plină intoxicaţie (cehoviană!) cu ciuperci, la 38 gr., stă lăţită suav în pat. A trebuit să umblu, să evoluez printre oameni, nu personaje, ca să-i fac rost de medicamente etc. (mă simt de o mie de ori mai bine cu personajele decît cu oamenii!). De cîte ori dă Dinescu telefon de la dumneavoastră, mi-e imposibil să vă transmit ceva. O jenă funciară mă opreşte să duc o discuţie "prin cablu cu cel căruia-i scriu zilnic! Am impresia că "vraja s-ar rupe. Dar, ieri, vorbind cu Dinescu, mi-am închipuit că staţi tot cu spatele la abis şi că, probabil, sînteţi iar pe cale de a descoperi inefabilul alfabet al delicateţii.

*

Cred că fac parte din categoria acelora care, ca şi "sărmanul Makar Alexeevici Devuşkin, v-ar scrie scrisori chiar dacă ar locui în acelaşi bloc, la ap. 33, să zicem!

*

Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele şi s-a buşit dizgraţios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol şi bîrnă! Tăria de-a fi campion!Oricum şi oricînd!

*

Să ating, în sfîrşit, un punct negru.