După 26 de ani în care a muncit cot la cot cu bărbaţii, a suferit un accident, a renunţat la sudură şi s-a apucat de pictură, văzându-şi visul cu ochii. Profil :

Născută. 20.02.1960,  Orşova „de sub apă”

Studii. Şcoala Profesională de Sudură

Carieră. 26 de ani  de sudură

Dorina Orbulescu s-a născut într-o familie de intelectuali din Orşova. Când oraşul vechi a intrat la apă, familia Orbulescu a luat decizia să se mute într-un oraş în care fetele să aibă un viitor, iar locaţia aleasă a fost Craiova, unde tatăl Dorinei era şi profesor de muzică.

„Am crescut sub semnul artei. Tata era profesor de muzică, iar la noi cânta numai muzică simfonică”, a povestit Dorina. Aceasta a mai spus că, la doar doi ani, a desenat prima casă cu ajutorul mamei. „La doi ani mama mi-a pus creionul şi m-a învăţat să desenez o casă”, şi-a amintit artista. Anii au trecut cu o copilărie fericită, iar în faţă se prevedea un viitor strălucit, în care Dorina îşi dorea să facă desen.

Vis spulberat

O întâmplare nefericită a făcut ca tânăra de atunci, la 18 ani, să rateze examenul de treaptă din clasa a X-a într-a XI-a. „În sufletul meu era desenul, dar a trebuit să mă orientez spre altceva, spre o meserie. Trebuia să îmi câştig existenţa pentru că părinţii mei mai aveau acasă trei copii. La mine în familie era un motto: cine munceşte mănâncă. Nu era ca acum să ţii copilul până în facultate şi după”, a mai spus femeia. În aceste condiţii, prima meserie găsită a fost cea de sudoriţă, vocaţie pe care Dorina a îmbrăţişat-o cu succes. „Am lucrat mai întâi cu sudură electrică, apoi cu autogen. Cum am luat în mână aparatul, am luat şi brenărul şi am tăiat fier. La sudură trebuie să fii bărbat, nu femeie”, a mai spus Dorina.

Vis împlinit

Un accident nu i-a mai permis Dorinei să fie sudoriţă.