Unii le spun pândari. Mulţi îi acuză. Alţii se bazează pe detectoare. Majoritatea inventează scuze, sperând că doar-doar vor scăpa. Cert e că întâlnirea cu radarul Poliţiei Rutiere nu aduce nimic bun. E ora 15.00 şi în curtea sediului Poliţiei Rutiere, de pe strada Câmpia Islaz din Craiova, doi poliţişti se pregătesc să urce într-un VW Vento alb. Maşina de poliţie este neinscripţionată. Îşi trădează originea doar prin numerele de înmatriculare. Prin parbriz se vede un „cilindru“ fixat într-un suport pe bord - antena de emisie-recepţie. Deasupra, o cameră video, plasată lângă oglinda retrovizoare. Prin geamurile laterale, acoperite cu folie auto, se vede lipit de consola centrală a bordului un monitor ca LCD-ul unui calculator, dar mai mic. E radarul. În următoarele ore, câţiva şoferi vor rămâne, cu siguranţă, cu mai puţini bani în buzunar. Agenţii de poliţie Alexandru Nuţă şi Florin Stănescu au un plan simplu. Vor opri pe o stradă, la alegere, din zona care le-a fost desemnată şi vor aştepta, cu privirea fixată pe monitor. Deocamdată, sunt în trafic, în coloana de automobile, ca şi ceilalţi şoferi. La volan este Nuţă, care îşi aruncă din când în când ochii la display-ul radarului. Aparatul nu e pornit, dar camera video, da. Orientată în spate, filmează prin lunetă. Lucrează ca o oglindă retrovizoare, cu diferenţa că oglinda aceasta „muşcă“. Prima victimă cade în intersecţia din zona Casei Armatei. Şoferul unei Dacii Pick-up vorbea la telefon în timp ce rula chiar în spatele maşinii de poliţie. Priveşte stupefiat agentul care îi cere actele. Nu mai are puterea să protesteze şi nici nu inventează vreo scuză. Oricum, poliţiştii le-au auzit pe toate. Nuţă îşi aminteşte de cea mai „bună“ scuză oferită vreodată de un şofer: „Nu vorbeam la telefon, aveam degetul în ureche“.

Banii şi punctele Primul care este prins pe strada Râului este şoferul unui Logan, care dep