HarperCollins, 2006
Anii presedintiei lui Ronald Reagan (1981-1989) au fost marcati de apogeul Razboiului Rece, dar si de inceputul prabusirii blocului comunist. In confruntarea politica si diplomatica cu URSS, Reagan a fost intransigent si nu a recunoscut niciodata legitimitatea sistemului sovietic. A calificat Moscova drept "Imperiu al raului" si a depus toate eforturile pentru a submina puterea acesteia, lansand Razboiul Stelelor, program care a impus adversarului o costisitoare cursa a inarmarii, pentru a-i epuiza resursele si pentru a grabi deznodamantul. Reagan a condamnat interventia sovietica in Afganistan si a sprijinit rezistenta mujahedinilor. Totodata, i-a ajutat pe rebelii contras impotriva guvernului comunist din Nicaragua si s-a implicat in sustinerea regimului din Salvador periclitat de actiunile comunistilor. In 1983 a trimis trupe in Insula Grenada, care era amenintata de Cuba lui Castro.
Desi a evitat compromisurile cu regimurile comuniste, dupa venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, a initiat tratative cu acesta pentru reducerea arsenalelor de arme nucleare.
Contemporanii au fost unanimi in a-i recunoaste contributia decisiva in destramarea lagarului rosu. Astfel, ex-premierul britanic Margaret Thatcher aprecia in 2004 ca presedintele american "a castigat Razboiul Rece nu doar fara sa traga un glont, ci invitandu-si inamicul sa iasa din fortareata si transformandu-l in prieten". La randul sau, insusi Gorbaciov, fostul inamic, admitea ca "Reagan, care era considerat adept al masurilor extreme, a optat pentru discutii cu noi", evitand astfel sa declanseze un razboi nuclear. In aceste conditii, lupta lui Ronald Reagan impotriva comunismului merita o carte. Desi majoritatea istoricilor, intre care se remarca John Lewis Gaddis, au subliniat importanta decisiva a presedintelui american in infrangerea Kremlinului, putini au