"Nimeni nu-i profet in tara lui", zice o vorba care, daca nu e pur romaneasca, ar fi trebuit sa fie, pentru ca ignorarea valorilor autohtone este, in patria noastra, un sport national. Pe de alta parte, nu s-a inventat inca expresia potrivita pentru o pornire la fel de exclusivista, dar de semn contrar: orice compatriot, o data luat in brate de strainatatea care conteaza - a se citi: Paris, New York, Londra, Berlin, hai si Roma sau Madrid -, devine, fie si numai pentru cercul socio-profesional de unde a plecat, nu profet, ci de-a dreptul zeu.
Un zeu venerat in ceremoniale publice si caruia ii sunt sorbite cuvintele chiar inainte ca lui sa-i fi iesit de pe buze in forma inteligibila, un zeu ale carui fapte sunt contemplate in admiratie neintrerupta si ale carui motive, indiferent ce ar face, sunt dinainte justificate. Sigur, nu chiar pe degeaba, caci oricare inchinator la idoli, cat de pios ar fi, tot asteapta, in adancul sufletului, o minima rasplata a devotiunii.
Ca dramaturg, Matei Visniec (stabilit, din 1987, in strainatate) a inceput sa conteze in Romania abia dupa 1990, mai ales prin tenacitatea regizorului Nicolae Scarlat, al carui spectacol cu Angajare de clovn a fost invitat, in 1992, la editia-princeps a marelui festival continental de dramaturgie Bonner Biennale; momentul a marcat inceputul carierei internationale a dramaturgiei lui Visniec, pentru ca, vazut si placut la Bonn, textul a fost apoi montat intr-un teatru german si... asa mai departe. Astfel a ajuns Visniec cel mai jucat dramaturg (ex)roman din Romania: strainatatea stia de el! Apoi, aproape orice spectacol (mai micut) cu piese visnieciene a inceput sa razbata, cum-necum, pana la Parisul rezidential sau la Avignon-ul neoficial... Si asa, toata lumea e multumita; chiar daca piesele lui - un amestec bine dozat de absurd si poezie, cu insertii de realism critic provenind din istor
