Alegerile prezidenţiale din acest an au avut un suport puternic în Internet, din păcate un mediu încă sălbatic. Luni dimineaţa, după cele 11 ore de preşedinţie a lui Mircea Geoană, s-au auzit voci care spuneau că Twitter şi Facebook au decis alegerile prin mesajele propagate duminică, după închiderea urnelor în România, dar nu şi pe coasta de Vest a Statelor Unite. Pe parcursul săptămînilor de campanie, forumurile de discuţii, spaţiile de comentarii ale articolelor, ba chiar Facebook-ul, s-au umplut de postaci a căror unică misiune era manipularea, publicarea de opinii aşa-zis personale, dar vădit partizane prin stil, insistenţa postărilor şi a reluării în exces a unor mesaje etc. Taberele celor doi candidaţi au purtat lupte la baionetă, deseori prin postacii evocaţi, ceea ce a determinat faptul ca un număr ridicat de indecişi să pună mîna pe ştampilă, convinşi că nu este indicat să asiste pasiv la acest scrutin. Am strîns în acest articol reacţii de pe bloguri, postări şi comentarii la acestea, precum şi reacţii adunate de pe Facebook, în perioada ultimului tur şi a zilelor de după. Sîmbătă, 5 decembrie Dragoş Bucurenci a postat pe blogul său un articol, la încheierea campaniei off-line, în care a punctat tarele principale ale acestor alegeri. „Mă bucur că s-a terminat. Despre campanie vorbesc. N-am văzut ceva mai urît de la campaniile din anii ’90, pe care mi le amintesc cu ochii şi cu mintea copilului care eram atunci: oamenii mari se certau la fiecare masă, se făceau unii pe alţii criminali, tîmpiţi, comunişti, inconştienţi, idioţi, naivi, proşti, bătuţi în cap, vînduţi ruşilor, profitori, duşi cu pluta, oligofreni, bătuţi în cap ş.a. Îmi spunea un diplomat străin, acum cîteva zile: «Ştiu că nu vă vine să credeţi, dar a fost o campanie democratică. Asta e esenţa democraţiei. Sigur, a democraţiei à la roumaine. La voi, politica e un fel de ceartă în familie