Mai precis: Vasile Popovici, Dimitrie Serafim şi Alexandru Satmary, trei pictori despre care se ştie prea puţin, care sunt studiaţi insuficient şi care lipsesc din rafturile bibliotecilor. Fiecare a avut o biografie interesantă, cu intrigi şi istorii personale care le-au animat viaţa şi i-au transformat în personaje interesante, uneori chiar impunătoare pentru cei care i-au cunoscut. Istoria lor personală se reface acum prin licitaţiile de artă.
Mai precis: Vasile Popovici, Dimitrie Serafim şi Alexandru Satmary, trei pictori despre care se ştie prea puţin, care sunt studiaţi insuficient şi care lipsesc din rafturile bibliotecilor. Fiecare a avut o biografie interesantă, cu intrigi şi istorii personale care le-au animat viaţa şi i-au transformat în personaje interesante, uneori chiar impunătoare pentru cei care i-au cunoscut. Istoria lor personală se reface acum prin licitaţiile de artă.
Balcicul luxuriant ori liniştitor al lui Satmary, portretele de expresie ale lui Serafim, lecţia calmă de pictură nemilitantă a lui Popovici! O coincidenţă tristă a adus în 1933 sfârşitul a doi dintre pictori: Popovici şi Satmary. Serafim se stinsese deja cu doi ani în urmă. Se născuseră în ani apropiaţi 1871, 1859, respectiv 1862, dar au trăit în lumi diferite. Popovici a ajuns profesor la Iaşi şi i-a îndrumat, printre alţii, pe Tonitza, Ressu, Bălţatu, Băeşu, Ştefan Dumitrescu. Serafim, în schimb, a fost el însuşi îndrumat de mari artişti, de Aman şi Tattarescu. Cel mai umblat a fost Satmary, care a studiat la München după ce a absolvit Artele Frumoase la Bucureşti şi a ucenicit apoi în lumea lui Nicolae Grigorescu.
Tot Satmary a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai Balcicului regal, dar a intrat în istoria recentă a licitaţiilor de artă cu un "Cimitir turcesc", adjudecat în 2004. În schimb, Popovici a fost cel care şi-a făcut intrarea pe piaţă