Chevron nu se retrage din România, dar vrea comunităţi deschise la explicaţii şi cooperante. Aflat la Washington, premierul Victor Ponta le-a dat asigurări investitorilor americani din domeniul energiei că guvernul său „este decis să continue explorarea gazelor de şist”, iar cei care se opun vor rămâne, în final, „o minoritate radicală”, care nu va putea impune majorităţii renunţarea la un proiect strategic. Aşadar, şi-a luat, implicit, angajamentul că va convinge populaţia că exploatarea gazelor de şist „este bună pentru România”, ca şi extracţia aurului la Roşia Montană. Cum va reuşi acest lucru, când, de aproape două luni, protestele împotriva mineritului cu cianuri se ţin lanţ, iar tentativa Chevron de a fora după gaze de şist la Pungeşti, Vaslui, a dus la revolta locuitorilor şi la manifestaţii împotriva fracturării hidraulice? Ei bine, campania este în plină desfăşurare, dar, eufemistic vorbind, ea nu se bazează pe cele mai cinstite metode. Iată un scurt rezumat.

1. Propagarea, prin repetiţie, a ideii false că populaţia trebuie să aleagă între progres şi stagnare („Vreţi să ne dezvoltăm ca toate celelalte ţări sau vrem să trăim într-un vis al anilor '80, că nu o să mai avem nici maşini, exploatări de petrol?” - Victor Ponta, zilele trecute la Braşov). Exploatarea resurselor subsolului, chiar şi cu riscuri majore pentru mediu şi viaţa oamenilor, ar însemna bogăţie, progres pe toate planurile, pe când păstrarea lor ar însemna menţinerea în sărăcie, chiar regres. În realitate, nu se ştie la cât se ridică rezervele de gaze, sunt numai estimări, pasibile de revizuiri în minus, ca în Polonia, iar bogăţia – dacă va fi – se va simţi peste cel puţin 5 ani şi doar într-o măsură infimă va ajunge la oameni.

2. Proclamarea independenţei energetice drept obiectiv absolut, în cazul gazelor de şist, şi cultivarea mitului că România îşi exploatează direct resu