Mii de sirieni au umplut până la refuz spitalele din suburbiile Damascului, la câteva ore după atacul cu rachete. Cei mai mulţi cu convulsii, spume la gură şi imposibilitatea de a respira, relatează New York Times. Medicii au lucrat ca pe front, distribuind pacienţilor unicul antidot aflat la îndemână: atropina. În doar câteva ore, în timp ce numărul pacienţilor continua să crească, atropina s-a terminat.
Cadrele medicale siriene au descris scenele din spitale ca fiind desprinse din filmele horror. Maşinile soseau, aducând familii întregi. Mame, taţi, copii - toţi morţi. Corpurile neînsufleţite au fost acoperite cu gheaţă, sau înfăşurate în pânză albă şi aliniate pentru a putea fi identificate.
Detaliile despre atac au parvenit comunităţii internaţionale, în timp ce regimul sirian al lui Al-Assad a negat implicarea. Până la lăsarea serii, trupurile nerevendicate ale morţilor au fost înhumate într-o groapă comună.
Loviturile rachetelor au venit fulgerător şi i-au luat pe toţi prin surprindere. La început a fost zgomotul, descris în multe moduri. Însă toate poveştile au cel puţin un numitor comun: mirosul. Acel miros insuportabil, care ardea nările şi gâturile. Atacul i-a găsit adormiţi pe cei mai mulţi dintre sirieni. Mulţi au murit fără să apuce să se dea jos din pat. La puţin timp, informaţia s-a propagat. "Atac chimic!".
Oamenii au fost sfătuiţi să se caţere pe acoperişuri, în căutare de aer curat. Mulţi însă, din reflex, s-au adăpostit în subsoluri. Acolo s-a adunat gazul, iar oamenii au murit sufocaţi. Medici şi fotografi, veniţi în zona atacului, au căzut ei înşişi victime ale gazului toxic.
Datele arată că în doar trei dintre spitalele din Damasc s-au înregistrat aproape 400 de morţi. Oficial, au fost confirmate 322 de morţi, dintre care jumătate femei şi copii. La aproape o săptămână de la
