Daca termenii confruntarii din PDL vor ramane aceiasi, este clar ca ipoteza avansata de Cristian Preda, si anume ca partidul va reveni la cultura FSN 1991, este inevitabila.
Nici Elena Udrea si nici Vasile Blaga nu au cum sa reprezinte o solutie prin care partidul sa-si recucereasca electoratul pierdut. Sunt doua fete ale aceleiasi monede. Intrebarea este insa daca PDL insusi este pregatit pentru altceva decat cultura FSN '91?
Nu cred ca, in fara ofertei actuale, grupul reformist, cat de mic este el, isi poate permite sa ramana pasiv. Monica Macovei a anuntat deja ca nu ii va sustine pe niciunul dintre candidatii actuali.
Cristian Preda a fost mai retinut, dar in aceeasi linie: "E prea devreme sa ne pronuntam asupra vreunei motiuni. Pare sa fie nevoie de o a treia cale". Este sigur nevoie. Singura solutie onorabila pentru reformisti este sa prezinte propriul candidat si propria motiune, macar pentru a se disocia clar de fesenizare si uneperizare.
Dintre putinii membri ai acestui grup, Monica Macovei si Cristian Preda sunt singurii care pot emite pretentii teoretice la sefia partidului.
Sever Voinescu poarta inca urmele asocierii cu Roberta Anstase si ale unor recente acuzatii de tradare care, chiar infirmate, nu sunt compatibile cu o candidatura. Adrian Papahagi este de prea putin timp in PDL pentru a putea tinti atat de sus fara a fi cu usurinta pus la colt. A si facut-o deja, cu duritate, Radu F. Alexandru.
Dar, in mod real, ar avea d-na Macovei sau dl. Preda vreo sansa de reusita? In opinia mea, nu, desi ar fi probabil singurii lideri care ar putea recredibiliza PDL. Insa amandoi sunt indigesti pentru PDL. Ura impotriva Monicai Macovei este transpartinica.
Clasa politica, indiferent de sigla sub care se afla, are aversiune la tot ce reprezinta si promoveaza Monica Macovei: eficienta
