Paul Krugman este, fara indoiala, un economist si un profesor de mare talent. El nu se ascunde dupa draperii stiintifice, ci explica foarte clar atit problemele economice, cit si implicatiile lor politice. Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie in 2008, vede inceputul crizei americane in anii 1960 si o pune pe seama republicanilor. Acum, dupa 40 de ani de "ambiguitate", el crede in posibilitatea constituirii unei majoritati "progresiste" in S.U.A. El cere schimbarea politicii fiscale a Administratiei Bush, care-i avantajeaza pe cei bogati. Vede, de asemenea, o recrudescenta a rasismului si cere politici de lupta impotriva tuturor inegalitatilor, pentru ca "America este din ce in ce mai inegalitara". Salariile superbogatilor (0,1% din populatie) au crescut de 5 ori in 30 de ani, al unora chiar de 7 ori, in vreme ce cele ale mairi majoritati au crescut cu doar 0,7%. Potrivit autorului, 74% dintre americani sint astazi extrem de nemultumiti de situatia economica generala a tarii lor si mai ales de situatia lor particulara si ar fi, deci, pregatiti pentru reforme importante. Krugman sugereaza sa se redea un rol redistributiv fiscalitatii si sa se introduca o asigurare medicala universala. Aici el evoca, cu oarecare admiratie, sistemul francez si raportul sau cost/eficacitate si subliniaza superioritatea sistemului public in gestionarea acestei chestiuni. In fine, Krugman sugereaza o crestere a salariului minim american, care a scazut de la 50% in anii 1960 la doar 31% in prezent, favorizarea printr-o lege speciala a aderarii la sindicate, interzicind patronilor sa interzica sindicatele s.a. Deci liberalul Krugman ne propune un intreg manifest social-democrat. Dar principalele contributii ale autorului se regasesc, cum a subliniat si comitetul Nobel, in domeniul comertului international, mai precis analiza de impact a economiilor de scara asupra acestuia. Spre deos