CONFESIUNI. Celebrul cineast a explicat cum a trecut de la caii \"din oficiu\" la un protagonist cabalin. Sursa: Foto: REUTERS
Mâine are premiera în România cel mai recent film regizat de Steven Spielberg, "Calul de luptă". Lungmetrajul se bazează pe cartea lui Michael Morpurgo şi pe piesa lui Nick Stafford, ale cărei montări cu marionete pot fi văzute la Londra şi la New York. Cineastul a explicat pentru EVZ şi ce noutate în carieră i-a adus "Calul de luptă".
De la un vehicul la un performer
"Chestia e că nu am făcut o mulţime de filme despre cai. De obicei în filmele mele, vezi «Indiana Jones», calul este ceva pe care Harrison Ford călăreşte. Treaba mea e să îi fac pe spectatori să se concentreze asupra lui Indiana Jones, nu asupra vajnicului lui armăsar. Deci caii sunt consideraţi ca fiind acolo din oficiu (...). Şi totuşi eu trăiesc înconjurat de cai de 15 ani. Trăim la un soi de fermă de cai. Soţia mea şi fiica mea călăresc. E o călăreaţă foarte experimentată la 14 ani, participă la competiţii de echitaţie", povesteşte Spielberg.
"Am ajuns să realizez cât de expresivi sunt caii. Trăind cu ei atât de mulţi ani, ştiu că pot exprima realmente foarte multe şi că toată lumea poate înţelege ce transmit ei. Doar că filmele nu ne cer foarte des să zăbovim asupra sentimentelor calului", observă cineastul.
S-a inspirat din montarea piesei, folosind exact elementul care l-a frapat: "Păpuşarii nu le dădeau cailor însuşiri cu care ne putem identifica (...), ci pur şi simplu reproduceau comportamentul cailor pe care îl cunoaştem cu toţii, dar pe care cei mai mulţi dintre noi nu îl observăm (...). Ce face piesa atât de reuşită este faptul că păpuşarii nu au încercat să antropomorfizeze caii – rămâneau cai, dar păpuşarii erau extrem de sensibili la modul în care oamenii de pe scenă interacţionau cu caii. Nu ştiam dacă puteam transpune asta în film, dar
