● Gold Panda, Lucky Shiner, Ghostly International, 2010
Dacă greblaţi Internetul în acest moment, încercînd să găsiţi o ramă ataşabilă muzicii artistului englez Gold Panda, vă veţi îneca într-o confuzie fără fund. Reviste, site-uri, blog-uri, reţele sociale, forumuri, simpli useri se întrec în a lipi o etichetă sau alta cîntecelor produse de tipul ăsta ciudat: post-dubstep, glo-fi, post-hip-hop, minimal electronic, IDM, electronica, psychedelic house etc. Unii, în lipsa unei referenţialităţi clare, abandonează şi le ştampilează neproblematic cu atoatecuprinzătorul „experimental“. Dincolo de dorinţa indivizilor care scriu despre muzică de a-şi apropria, discursiv, opera unui muzician oarecare, circumscriind-o unor curente preexistente sau pur şi simplu unor cuvinte al căror sens nu poate fi decriptat de nimeni, trăim, chiar acum, o realitate: mulţi dintre artiştii momentului devin interesanţi pentru public(-uri) doar dacă sînt ei înşişi nişte micro-genuri muzicale în sine. Gold Panda este unul dintre ei/ele, aşa cum Caribou este unul dintre ei/ele, aşa cum Four Tet este unul dintre ei/ele, aşa cum un alt Panda – Panda Bear, este unul dintre ei/ele.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de ani Devine, astfel, greu să strecori într-un nomenclator un cîntec precum „You“, cel care deschide (şi închide, dar într-o formă diferită) albumul de debut al britanicului, numit Lucky Shiner: un intro care aduce la suprafaţă sunetul scos de o casetă băgată într-un player, un sample de voce care repetă înnebunitor trei cuvinte, „you-and-me“, un beat de hip-hop, un sintetizator care imprimă cîntecului ambianţa letargică a unui documentar despre o planetă îndepărtată şi moartă, la care nu putem ajunge. Simplu, eficient şi minunat. Sau precum „Same Dream China“, un orgasm oriental în slow motion — Gold Panda şi-a petrecut
