Pentru cei care-si alunga plictisul butonand de zor la telecomanda, "aia" cu Codurile sunt niste oameni cu tricouri negre trase peste hainele de toate zilele, calatori pe la toate usile mai-marilor zilei si carora prezidentul Basescu le-a tras un fel de perdaf, pentru ca ca nu ar fi venit la domnia-sa cu lectiile facute. Asa s-a vazut cat timp jurnalistii care consemnau momentul in Deal au fost ingaduiti sa asiste.
Pentru cei care sunt la carma trebilor unei tari atat de derutate si prea des incercate "aia" cu Codurile sunt dintr-un lung sir de oameni care cer. De obicei, cer bani si o minima siguranta a zilei de maine. Cand vin unii ce vor ca un moft numit principii sa fie respectat in sinea celor care-i asculta poate se naste un fel de nedumerire. Sau poate un calcul: ce-am putea castiga de pe urma lor? Doar suntem intr-o pacatoasa perioada electorala, saturata pana la ingretosare de politica.
Pentru cei care imbraca mai mult sau mai putin hotarat tricourile negre, unii nefiind obisnuiti la o uniformitate, chiar temporara, intr-o vreme ce te obliga sa te retragi in egoismul caldut dindaratul gardurilor inalte ale intereselor imediate, este insa vorba de apararea unei cauze bune.
Cauza buna sunt niste legi. Nu orice fel de legi. Legi care nevazut ne vor influenta vietile. Si despre care am fi vrut sa aflam intr-un fel eliberat de misterul eliberat din retortele facerii lor. Patru coduri juridice, o suma de reguli facute pentru doua-trei generatii, au ajuns la Parlament dinspre Guvern
intr-o clandestinitate nemeritata. Lipsite de ceea ce se numeste dezbatere publica. Considerata, se vede, o paranteza usor de eliminat din text, o dantela buna de lasat sa se ingalbeneasca in sertar.
Dupa cum o paranteza usor de parcurs a fost considerata de unii si interventia organizatiilor civice. Atitudine venita in mare dintr-o puternica prejud
