Pe lista neagră finală a tunului de la Roşia Montană sunt vreo 45 de nume de oameni politici. Unii dintre ei s-au lăsat, ca Adrian Severin, doar lobaţişi pe urmă şi-au exprimat părerea sinceră, au băgat sau scos amendamente, cum devine cazul. Diferenţa dintre ei şi Severin e că la acesta între doi lobbyişti pe bune s-a strecurat şi un agent provocator, altfel nu aflam că asta e, de fapt, infracţiune. Alţi oameni de pe lista neagră, de exemplu o trupă întreagă de pe la o agenţie a statului (de resurse minerale), s-au dus la Las Vegas pe banii lobbyiştilor (românul se vinde pe cele mai ciudate lucruri). Având în vedere că deplasarea a fost urmată de avize favorabile şi alte acte administrative, şi ea cade sub incidenţa legii. E o formă de mită. Alţii, şi mai muncitori, au dat la loc imediat toate avizele anulate de instanţe ca ilegale, asta la nivel judeţean şi local, în deplină ştiinţă a faptului că erau ilegale, ca să perpetueze deci o ilegalitate. Alţii au trecut decizii de concesionare fără procedură competitivă, au pierdut rapoarte, au falsificat procese-verbale, au luat bani pentru un grup de lobby comic numit „grupul independent“, au jucat roluri mai mari sau mici în tragicomedia cu personalul de pază al Gold făcând pe minerii şi şi-au adus mica lor contribuţie la oferirea aurului în proporţie de peste 80 la sută băieţilor de la Gabriel (la care primii angajaţi au fost chiar ai noştri funcţionari cu pontul, au trecut de la stat la privat cu arhive cu tot, inclusiv unul de pe la SRI) şi adjudecarea riscurilor în proporţie similară statului român. Unii, deşi aveau mama avocat la Gold, au trecut şi proiectele de lege scrise în cerneala beneficiarului, deşi colegi de-ai lor de cabinet tocmai fuseseră chemaţi la DNA pentru că făcuseră ceva foarte asemănător într-un guvern precedent. Pe scurt, lăsând la o parte vechiul dosar trimis la DNA – şi acolo îngropat – care pr