"Nu vreau să te fur, vreau numai să mă risipeşti undeva la mijloc, intre tot ce eşti tu şi tot ce-ţi doreşti respiraţia... intotdeauna altfel, intotdeauna firească, intotdeauna spre acelaşi ţel rătăcit intre scamele zilei.
"Nu vreau să te fur, vreau numai să mă risipeşti undeva la mijloc, intre tot ce eşti tu şi tot ce-ţi doreşti respiraţia... intotdeauna altfel, intotdeauna firească, intotdeauna spre acelaşi ţel rătăcit intre scamele zilei.
Lucruri mărunte... rănduri ce intr-adevăr ascund ideile pentru a nu fura victoria descoperirii sinelui din ele.
A fi - ce verb dement! Niciodată, dar niciodată nu sunt in stare să-l scriu corect. Intotdeauna instinctele o iau inaintea educaţiei de zombi. Căt de la vedere sunt adevărurile! Căt de orbi am ajuns a fi!
A Ã... Să mori de răs, nu alta.
Joaca...
Cercul ăsta tăiat ţine de neamul lui Şurub, şi nu de miracolul vieţii, chiar dacă poate fi tradus in atăt de multe feluri... Imi amintesc de o legendă de tare demult ce spune că oamenii erau perfecţi - o sferă - şi de pedeapsa separării in două jumătăţi condamnate să se caute mereu prin vremuri pentru a reface perfecţiunea regăsindu-se.
E şi o poruncă (a 8-a ca un făcut - două sfere ce pot arăta sensul nemărginirii dacă ai puţină minte şi te joci cu axele lumii. Orizontal, vertical.... convenţii, nimic altceva!) ce spune să nu furi. Multe sensuri are «a fura» ăsta şi de prea multe din sensurile lui ne-am lipsit ba din prostie, ba dintr-o absurdă comoditate. Ne «furăm» noi pe noi inşine. Ne păcălim şi ne ascundem prin tot ce nu are valoare, dar mai grav este că furăm aşa şi viaţa celui de lăngă noi.
Jumătăţi de sferă... undeva la mijloc se petrece minunea şi asta ţine numai de o clipă, de un moment in timp, undeva, căndva.
Egocentrarea... este cu siguranţă cel mai bun lucru ce i se poate intămpla unui o