Haideţi la drum! Nu vă luaţi multe cu voi! Mergem să întâlnim Copilăria, Răzeşul, Scriitorul, Autorul de Geniu Ion Creangă. Humuleşti. Iaşi. Moldova. Prichiciul humuit al casei natale, dealul scăldat în verdeaţă de la Ţicău, poveşti despre un om care a poleit cu slove de aur ţinutul Moldovei. Sunt oameni şi locuri. Simboluri şi vise. Când te gândeşti la Ion Creangă, sunt locuri speciale pe care trebuie să le vezi măcar o dată în viaţă. Casa natală, Bojdeuca din Ţicău - Iaşi. Şi nu numai. Ţinutului Moldovei trebuie să-i surprinzi viaţa, frumuseţea, unicitatea. Altfel acum, ea păstrează totuşi acel spirit frumos care l-a călăuzit pe Creangă toată viaţa.
HAI LA HUMULEŞTI!
De cum te apropii, o emoţie puternică te cuprinde. Ochii se măresc, pupilele se dilată şi inima-ţi bate tare, tare, ca o tobă în sărbătore. Eşti la Humuleşti. Ia uite! Nici nu apuci să ajungi la Nică acasă şi te opreşte Smărăndiţa! Şi, dacă nu te opreşte fata popii, sigur îţi atrage atenţia glasul povestitorului şi ochii bulbucaţi ai ursului împăiat din curtea vecină. Hai mai lasă-i! Gard în gard cu ursu' e casa natală a lui Ion Creangă. Nu mergi la ea mai întâi? Ba da!
Hai cu noi! Intră, plăteşte biletul şi... hai în casă! Apleacă-te, casa e scundă, te obligă să te apleci. Mici mai erau răzeşii, domnule! De cum păşeşti înăuntru te luminezi. Mai ştii când citeai? Doamne, ce mai râdeai! Şi câţi râdeau cu tine! Fără o clipă de răgaz, amintirile tale despre amintirile lui, ale lui Creangă, îţi năvălesc în faţa ochilor... Ho breeee! Nu daţi năvală! Nu vin turcii! Vin în schimb mâţele! Le vezi în toate culorile mâţeşti, cum se-întrec până la stâlpul hornului să se joace cu motoceii!
Tu să nu stai potolit, cum îi legea firii, repede să le smotoceşti o lecuţică! Ia vezi, uită-te bine! După cuptor, nu-i ascuns Nică? S-o fi tupilat pe după el! Din păcate nu-i. Şi toa
