Portretul luptătorului la tinereţe (2010)

Regia: Constantin Popescu Jr.

Cu: Constantin Diţă, Alexandru Potocean.

Genul filmului: Acţiune, Dramă, Istoric.

Durata: 164 minute.

Premiera în România: 19.11.2010.

Produs de: Filmex România.

Distribuit în România de: Voodoo Film.

Urmărind filmul lui Constantin Popescu Jr. – regizorul semnează şi scenariul –, un film foarte lung şi care joacă pe virtuţ ile monotoniei de a crea stări şi expresivitate cinematografică, nu am putut evita comparaţia cu Che (2009) al lui Steven Soderberg, un alt film mamut.

Mi-am formulat în altă parte rezervele faţă de filmul lui Soderberg, rezerve care ţin de decupajul deloc inocent din biografia lui Che Guevara, filmul neincluzând episoadele incriminatorii ale activităţii lui Che în calitate de funcţionar al statului, răspunzător de teroarea instituită în Cuba comunistă. Nu, filmul lui Constantin Popescu Jr. nu se referă la guerrile revoluţionare precum cea iniţiată de Che în Bolivia, ci la rezistenţa anticomunistă din Munţii Carpaţi. Ion Gavrilă Ogoranu zis şi Moşu, interpretat în film de către Constantin Diţă, a reuşit să reziste prin cotloanele Munţilor Făgăraş timp de 29 de ani, până în 1976, sfidând încercările bine orchestrate de prindere a lui. A fost salvat de intervenţia preşedintelui Nixon. Oameni greu de îngenuncheat precum Ogoranu au provocat coşmaruri Securităţii statului comunist şi conducerii de partid nu prin cine ştie ce acţiuni temerare, ci pur şi simplu prin libertatea şi speranţa pe care le afirma simpla lor existenţă. O scenă din film, conformă realităţii se pare, îi arată pe partizani distrându-se camuflaţi de frunziş în timp ce soldaţii trimişi să-i prindă fac baie într-un râu fără să ştie cât de vulnerabili sunt, că stau la dispoziţia „inamicului”. Ideea glumeaţă de a le lăsa un semn scoate în evidenţă