Ar fi de ras, daca n-ar fi un caz de tot plansul. Lucrurile au stat cam asa: Teodor Maries, un veritabil maratonist al protestelor extreme, a intrat in greva foamei prin decembrie 2011, nemultumit ca Guvernul anulase plata indemnizatiilor pentru revolutionari. Nu l-a bagat nimeni in seama. Lumea s-a cam saturat de revolutionari si privilegiile lor. Ca sa-i dea protestului sau o justificare morala mai inalta, Maries a trecut pe lista revendicarilor, pe langa nefericita lege a recunostintei, inca doua bune: legea lustratiei si imprescriptibilitatea crimelor comunismului. Stia ca asa va atrage rapid atentia si va castiga ceva sustinatori.
Mai facuse asta cu doi ani in urma cand, dupa 87 de zile de greva foamei, mai sub presiune, mai de teama ca Maries ar putea sucomba, Parlamentul a adoptat legea lustratiei. In treacat fie spus, liberalii nu erau asociati atunci cu partidul turnatorului Felix si lucrasera cot la cot cu pedelistii, votand legea lustratiei plini de entuziasm. Se intampla in mai 2010, la cinci ani de la depunerea proiectului initiat, intre altii, de Mona Musca (ex-PNL), celebra autolustrata. O luna mai tarziu, sesizata de PSD, Curtea Constitutionala a desfiintat lustratia, declarand legea lustratiei neconstitutionala in intregime.
De atunci, nu si-a mai batut nimeni capul cu legea asta pana in decembrie 2011, cand dl. Maries si revolutionarii sai, avand o problema cu pierderea indemnizatiilor, au bagat iarasi lustratia la inaintare.
Dl. Maries are tot felul de amici si sustinatori prin societatea civila, fiind unul dintre "revolutionarii frecventabili". Printre ei se numara si Monica Macovei, un om sincer convins ca oamenii cheie din vechiul sistem trebuie sa ia o pauza. Consecventa acestei idei, fostul ministru al justitiei a promovat ea insasi o mica "lustratie" in sistemul judiciar. A modificat legile justitiei in 200
