Indiscutabil, PD-L nu avea alt candidat mai bun decît Theodor Stolojan. Dintre cei trei politicieni anunţaţi deja ca rîvnind la această funcţie, Theodor Stolojan se apropie cel mai mult de aşteptările electoratului în ce priveşte funcţia de premier.
Întruniţi într-o manifestare electorală la Sala Palatului, PD-L-iştii l-au desemnat în unanimitate pe Theodor Stolojan drept candidat la funcţia de premier după alegerile din 30 noiembrie 2008.
Spre surprinderea multora, această nominalizare din partea partidului prezidenţial n-a stîrnit entuziasmul tuturor condeierilor care, de regulă, cad pe spate la orice decizie a PD-L. Sub pretextul, cusut cu aţă albă, că sînt sceptici în ce priveşte candidaturile lui Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană, mulţi dintre aceştia se întrec în a contesta candidatura lui Theodor Stolojan.
Expresie a paradoxurilor care definesc politica de la noi, s-a ajuns ca un adversar al PD-L, precum Corneliu Vadim Tudor să salute nominalizarea lui Theodor Stolojan, în timp ce amici ai PD-L s-o critice destul de dur. Principalele obiecţii aduse acestei nominalizări:
1.) PD-L putea să găsească un alt candidat.
2.) PD-L se lipseşte astfel din start de posibilitatea unei alianţe cu PNL după alegerile din toamnă. (Dacă ele vor avea loc la termen, desigur!)
Amîndouă obiecţiile nu ţin cont de o realitate a scrutinului din 2008. În absenţa candidaţilor la Preşedinţia ţării, locomotivele partidului în campanie vor fi candidaţii la postul de premier.
Din acest punct de vedere, un rol covîrşitor îl va avea coincidenţa dintre candidatul la postul de premier şi imaginea electoratului în ce priveşte persoana corespunzătoare acestui post.
Indiscutabil, PD-L nu avea alt candidat mai bun decît Theodor Stolojan. Dintre cei trei politicieni anunţaţi deja ca rîvnind la a