După declararea unilaterală a independenţei Kosovo şi cu o serie de state care abia aşteaptă să facă la fel, oricui i-ar putea trece prin cap că şi-ar putea face propriul său stat. Joshua Keating, de la publicaţia Foreign Policy, oferă o reţetă universală de constituire, în numai patru etape, a unei ţări noi.
După declararea unilaterală a independenţei Kosovo şi cu o serie de state care abia aşteaptă să facă la fel, oricui i-ar putea trece prin cap că şi-ar putea face propriul său stat. Joshua Keating, de la publicaţia Foreign Policy, oferă o reţetă universală de constituire, în numai patru etape, a unei ţări noi.
Aparent e nevoie de un drapel, un imn naţional şi, eventual, o monedă cu chipul tău. Dar, în realitate, nu-i chiar atât de simplu.
Pasul 1 - Asigură-te că eşti eligibil!
Oricât de tentant ar fi să-ţi declari dormitorul stat suveran, legislaţia internaţională actuală în domeniu conţine câteva – nu multe –standarde de statalitate ce trebuie îndeplinite. Trebuie să ai: 1. un teritoriu determinat; 2. o populaţie permanentă; 3. un guvern; 4. iar guvernul tău să fie capabil să interacţioneze cu guvernele altor ţări.
Pasul 2 - Declararea independenţei
Chiar dacă ai reuşit să îndeplineşti criteriile statalităţii şi ţi-ai declarat unilateral independenţa, asta nu înseamnă că eşti, automat, luat în serios. Dar, oricum, chiar dacă nu te-a recunoscut nimeni încă, poţi avea anumite beneficii în urma înfiinţării statului tău propriu. “De îndată ce o entitate s-a autoînfiinţat, ca un stat de facto, va beneficia de integritate teritorială şi de garanţii de suveranitate”, afirmă Stefan Talmon, profesor de drept internaţional la Oxford şi autor al lucrării “Recunoaşterea, după legile internaţionale”. “De pildă, acum, când Kosovo s-a declarat stat, Serbia nu-l va putea ataca după voia sa, ca
