"Un simplu om" a reuşit să stârnească bucuria, tristeţea, furia, lacrimile, dorinţa prin versurile sale parcă vărsate din călimara sufletului său.
Ceea ce ne defineşte ca oameni, în timp, este ceea ce lăsăm în urma noastră. Niciodată nu este prea devreme să vrei să faci ceva în viaţă. Un bun exemplu este Daniel-Dumitru Darie, controversat pentru unii, un personaj suspect şi enervant prin atitudinea sa principială şi corectă, un ins captivant pentru alţii. A intrat în literatură oferind delir în cuvinte amăgitoare şi culori elegante ce ard superstiţii în pasaje dătătoare de Viaţă. Şi de Moarte... Este un om complex, un intelectual de departe cunoscător în multe domenii, de la tehnică la umanism, un poet (chiar de el nu vrea să se recunoască în acest atribut). Daniel-Dumitru Darie este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Are la activ nouă volume (opt finalizate, unul în lucru, cinci tipărite, din care trei epuizate ca stoc) şi în lucru o carte magnifică, diferită faţă de ceea ce scrie el în mod uzual: "21.12.12 Ziua marii treceri". Poeziile sale trec de nivelul textelor de dragoste, sunt polivalente şi vibrante, unduitoare şi problematice. Este imposibil să nu te autosesizezi şi să nu îţi pui întrebări când îl citeşti. Iar tematica sa este atât de variată încât şochează. Nu abordează teme noi, inedite, ci le redefineşte pe cele vechi, într-o manieră absolut fascinantă. Sunt cărţi ce merită avute în bibliotecă şi răsfoite ori de câte ori sufletul plânge... "Sunt trecător, şi trecerea e-n toate,/ Paradoxală, fără scop final,/ Acum, când încă pot să ard, voi scoate/ Spre lume, adevărul meu banal:/ Sunt doar un om, cu tot ce mi-a fost dat,/ Sunt doar un om ce poate fi uitat".
Ce urăşte cel mai tare: Lipsa coloanei vertebrale! Scriitorii săi favoriţi sunt Lucian Blaga, Camil Petrescu. Ce face când se plictiseşte: învaţă. Cea mai frumoa