Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, în discursul din plenul Parlamentului, că este esenţial pentru România să intre în zona Euro în următorii trei-patru ani, obiectivul oficial precedent, anume trecerea la moneda unică europeană în 2015, nemaifiind realist. El trebuie ajustat de către Guvern, Parlament şi BNR, a spus Băsescu.
"Este esenţial să adoptăm moneda Euro în trei-patru ani, astfel riscăm ca următoarea modificare a Tratatelor UE să ne găsească neintegraţi, în afara zonei Euro şi să rămânem aşa", a afirmat Băsescu, el arătând că există "mai multe voci" în UE care vorbesc despre Uniunea "cu două viteze", cu statele care au adoptat Euro şi cele non-Euro. Aderarea la zona Euro nu ar fi facultativă, ci o obligaţie asumată de România prin Tratatul de aderare.
Nu ne propunem să discutăm aici legitimitatea sau, dimpotrivă ilegitimitatea preşedintelui, reclamate de preşedintele Senatului, Crin Antonescu. Cu sau fără ilegitimitatea lui Băsescu, subiectul abordat de el, trecerea la moneda unică europeană, rămâne în picioare.
Declaraţiile preşedintelui Băsescu vin în momentul în care preocupările Guvernului par orientate nu atât spre modalităţile prin care putem intra în zona euro, cât spre mijloacele prin care Fondul Monetar Internaţional poate fi convins să accepte prelungirea actualului acord cu câteva luni şi să semneze cu România o nouă înţelegere valabilă pe următorii 3-4 ani.
Naţiunile sunt puse, din când în când, ca prin guvernanţii lor, să facă alegeri importante pentru destinul lor. Intr-un astfel de moment se găseşte azi România. Trebuie să alegem între un nou acord cu FMI şi trecerea la moneda unică europeană. Soluţii de tipul ”lupul, capra şi varza” nu sunt posibile aici. Opinia unor economişti importanţi arată că cele două obiective presupun mai degrabă urmarea unor căi diferite.
Intrarea în euro în următorii trei-pat