Nu este o muncă deloc uşoară, foarte complexă, care necesită profesionişti, de la diplomaţi până la restauratori, instituţii şi oameni de cultură, de ştiinţă, autorităţi, arhitecţi, peisagişti, artişti, istorici, firme şi oameni de afaceri, ONG-uri şi mulţi alţii din varii domenii de activitate.
Să obţii statutul de ”capitală culturală europeană” este pe cât de onorant, pe atât de dificil. După ştiinţa mea, principalele condiţii ce-ar trebui îndeplinite pentru a atinge un asemenea nobil obiectiv sunt următoarele:
- Să existe o tradiţie şi o personalitate culturală a oraşului respectiv, un anumit specific puternic şi atrăgător, susţinut şi de împrejurimi. Cu alte cuvinte, trebuie definit şi promovat cât mai bine profilul cultural al comunităţii respective;
- Patrimoniul, şi nu doar cel pur cultural, să fie bine conservat şi pus în valoare, inclusiv cu ajutorul noilor tehnologii;
- Să existe o sumă de manifestări culturale prestigioase, organizate periodic, cu o participare internaţională cât mai consistentă, manifestări de o diversitate culturală care să demonstreze potenţial în mai multe domenii, beneficiind, desigur şi de o promovare corespunzăroare;
- Să existe cât mai multe colaborări culturale cu parteneri prestigioşi, europeni în special, dar nu numai, la nivel interinstituţional, dar şi între personalităţi individuale, asociaţii, parteneriate, iniţiative etc. şi acestea să fie cât mai bine cunoscute;
- Să existe o bună colaborare între autorităţile locale, regionale şi naţionale şi reprezentanţii instituţiilor şi ai mediilor culturale, precum şi ai societăţii civile;
- Să se practice din vreme un lobby consecvent şi convingător pe lângă instituţiile şi personalităţile cu capacitate de decizie şi de influenţă, la toate nivelele. Înfrăţirile cu alte oraşe din cât mai multe ţări sunt de cultivat.
Bineînţeles că oraşul t