A fost odată ca niciodată un OM ce-a semănat, cu iubire, cămpia din noi. Numele lui: Aurelian Andreescu. A luminat cu harul său lumea, insă a fost chemat degrabă Dincolo. Foştii prieteni il simt şi astăzi alături.
A fost odată ca niciodată... poate mai devreme sau mai tărziu decăt ar fi trebuit să fie ori poate tocmai la timp... A fost un OM ce-a semănat, cu iubire, cămpia din noi: Aurelian Andreescu.
A fost un moment cănd armonia lumii s-a condensat in acorduri muzicale unice şi s-a oprit asupra unui om. Vocea lui a fost aleasă pentru a dărui culori şi vibraţii nemaiintălnite vieţii, iubirii, dorurilor. Sufletul lui a făcut să vibreze sufletele celor ce-l ascultau, intr-un mod inimitabil. Aurelian Andreescu a fost acest OM. A luminat cu harul său lumea, insă a fost chemat degrabă Dincolo. Foştii prieteni il simt şi astăzi alături.
EMOTIVITATE. Dar cum a inceput "drumul către stele" al artistului? "Am debutat intămplător", se confesa el intr-un interviu. Ultimul, cu mai puţin de două luni inainte să se stingă. "Eram impreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam căntănd o dată cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a impletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului in nici
24 de ore...
La inceput mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus şi necazuri, dar şi bucurii... Nu ştiu dacă se poate numi moştenire, dar părinţii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut in tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilărit in jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicănd tărcoale. Niciodată nu m-am visat la operetă. Căntatul nu mă preocupa...", declara Aurelian in revista
