Blonduţa, slăbuţă, agăţată de un nene în trening şi mai nimic altceva prin care să fie descris, căra o plasă transparenţa şi sigilată cu chestii, multe chestii cumpărate din duty free.
Eram forţată să mă zgâiesc la ea, urca în avion înaintea mea şi înainta lent, pentru că citea în timp ce mergea. Am apucat să văd trei rujuri împachetate în inconfundabilul albastru Dior şi câteva sticle cu loţiuni Victoria s Secret. Prin pungă puteai ciţi uşor şi pentru că ceva roz atârnă de ea sau în jurul ei, o citisem şi pe ea dintr-o scanare. O pitzi care a dat iama în raiul de cosmetice, cum merge ea uşurată şi safe lângă bărbatul ei cu care poate să cumpere câte rujuri vrea şi să vadă Istanbulul, să facă poze şi dragoste fără drame, fără gânduri.
Mai greu era să văd ce citeşte ea, aşa agale înaintând pe pasarelă. O copertă colorată, lucioasă, o editură obscură, un titlu greu de compatibilizat cu fata şi punga ei cu goodies pentru care o invidiam şi o compătimeam exact în acelaşi timp: Istoria universului de la origini până în prezent.
Mă uitam şi mă uitam, cam cu jenă, încercând să trec discret, dar nu rapid, deşi numai discreţie nu inspirăm cu un rucsac de zece kile în spinare şi o traistă hipioată, targuita într-un bazar din India. Şi fata blondă şi fadă a lăsat parcă obosită cartea într-o parte, cât să pot eu să văd un semn de carte roz pe care mi s-a părut că scrie Traviata. Am zis că poate e în mintea mea nedormită de vreo 20 de ore. Nu. Erau două bilete roz la Traviata.
Am depăşit-o. Mi-am găsit locul, 06 B, lângă un domn turc cu afaceri în România. Mi-am ridicat rucsacul uriaş în locul pentru rucsacuri uriaşe şi pe fată n-am mai văzut-o. Acasă, m-am văzut pe mine în câteva poze nu mai vechi de un an: slabă, blondă, machiata cu albastru Dior, dansând într-un club cu pereţi arginţii şi lume care n-ar fi dat doi bani pe o hipioată cocoşata de un ruc