Şcoala românească de ortopedie pediatrică se poate mândri cu numeroase rezultate remarcabile, recunoscute pe plan mondial. Printre acestea se numără şi un procedeu original, imaginat şi pus la punct de prof. dr. Gheorghe Burnei, o soluţie terapeutică de succes şi cu multiple avantaje, în luxaţia capului radial. Evaluarea metodelor de tratament chirurgical folosite în această afecţiune, precum şi descrierea tehnicii operatorii ce poartă numele chirurgului român, într-un amplu articol semnat de un colectiv de tineri specialişti.

Luxaţia de cap radial, după etiologia sa (congenitală sau traumatică) şi după dispoziţia capului radial (anterioară, posterioară sau laterală), necesită intervenţia chirurgicală în vederea reducerii şi stabilizării capului radial la nivelul articulaţiei radio-humerale, pentru a menţine mişcările de flexie-extensie şi prono-supinaţie la nivelul cotului şi antebraţului. Ne propunem evaluarea metodelor de tratament chirurgical folosite pentru reducerea şi stabilizarea capului radial şi expunerea unei tehnici chirurgicale originale, folosite încă din anul 1985 de către prof. dr. Gheorghe Burnei, şi care constă în reducerea capului radial şi stabilizarea lui folosind tendonul lung extensor radial al carpului (LERC). Procedeul Burnei constituie o alternativă terapeutică în luxaţia capului radial şi are avantajul folosirii unui tendon solid, bine vascularizat, care permite, la nevoie, reconstituirea completă a ligamentelor radio-ulnare sau a ligamentului inelar pentru a stabiliza capul radial la nivelul articulaţiei radio-humerale. Preocupări în rezolvarea acestei patologii au avut, de-a lungul timpului, Campbell (încă din 1929), precum şi Niculescu (Iaşi, 1960), Lord şi Roy-Camille (1962), Bell Tawse (1965), Nishio (1965), Boyd şi Boals (1969), Pesamosca (1975), Lloyd-Roberts şi Bucknill (1977), Hurst şi Dubrow (1983), Varna (1985), Burne