În mocirla scandalului dintre Băsescu-PD, pe de o parte, şi PSD-PNL, pe de altă parte, s-a aruncat, pentru a conferi un plus de mizerie, tovarăşul Iliescu, fost nomenclaturist comunist, şef al conspiratorilor din Decembrie 1989, principalul responsabil pentru provocarea mineriadelor din anii ’90, fost preşedinte al statului şi, din nefericire pentru mulţi dintre noi, membru al Senatului României şi preşedinte de onoare al PSD.

Într-o scrisoare plină de invective, compusă în stilul celui mai decăzut activist bolşevic şi adresată preşedintelui Băsescu, tovarăşul Iliescu ne ajută să-l redescoperim sau, mai exact, să ne reamintim că un comunist notoriu nu va muri altfel decât ca un comunist notoriu. Cine este acest nou Ion Iliescu? S-a transformat într-o forţă moralizatoare un individ născut din tată ilegalist comunist şi agent al Moscovei, cu un unchi ofiţer superior de Securitate în vremea criminalului Drăghici, ministrul de interne al lui Dej, crescut de o mătuşă servitoare şi bucătăreasă în casa Anei Pauker, ajutat de această ucigaşă de români să studieze la Institutul Energetic din Moscova bolşevică? A devenit un apostol al moralei în viaţa politică democratică un fost secretar al CC al UTM, un fost şef de secţie al CC al PCR, un fost prim-secretar al CC al UTC, un fost ministru comunist al tineretului, un fost membru al CC al PCR?

Se transformă Ion Iliescu într-un cruciat al virtuţilor, acel Ion Iliescu şef de stat despre care Tom Gallagher, profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie, spunea că „a acordat instantaneu undă verde mai-marilor zilei pentru acumularea unor averi la care nici un politician occidental n-ar îndrăzni să viseze. În perioada mandatelor lui Iliescu, activele uzinelor şi băncilor de stat au căzut, pe rând, pradă procesului edificării unei clase politice inimaginabil de înstărite; sub privirea paternală a lui Ion Iliescu au