In articolul „Care sint «faptele grave» ale Presedintelui?” publicat in urma cu doua saptamini aratam ca acuzatiile aduse prin presa de PSD lui Traian Basescu nu sint suficente pentru a intruni conditiile cerute de Constitutie pentru suspendare. Intre timp, a aparut si cererea oficiala de suspendare.
Nu sint mari noutati fata de capetele de acuzare discutate in articolul amintit. De aceasta data, voi face un demers invers: dat fiind ca PSD isi fundamenteaza acuzatiile pe Constitutie, voi incerca sa duc logica documentului intocmit de social-democrati mai departe si sa reconstruiesc regulile constitutionale in viziunea PSD.
Reaminteam in acel articol ca Presedintele se bucura de imunitate pentru declaratii politice. PSD isi bazeaza intregul demers pe ideea ca acesta imunitate se aplica „tinindu-se seama de specificul functiei de Presedinte”.
Si cum PSD adauga la Constitutie constringeri suplimentare pentru Presedinte, construieste practic un argument in cerc vicios: imunitatea se adapteaza la functie, functia este asa cum interpretam noi Constitutia, deci nu are imunitate.
Al doilea fault al logicii constitutionale este urmatorul: PSD spune ca declaratiile presedintelui pot produce efecte, spre deosebire de ale unui parlamentar obisnuit (presedintele are aceiasi imunitate ca si parlamentarii). Deci, declaratiile sint echivalente cu „faptele grave” necesare pentru a fi suspendat.
Avem aici prima regula constitutionala adaugata de PSD: Presedintele are voie sa faca numai acele declaratii care nu produc efecte. Cum aceste efecte sint greu de masurat, de fapt, Presedintele poate sa faca numai acele declaratii despre care opozitia crede ca nu produc efecte.
Mergem mai departe pe logica documentului: „In perioada celor doi ani de mandat, Presedintele Romaniei a refuzat sau a neglijat sa organizeze consu
