Foto: Eugen Oprina Proiectul „Pianul călător” (Turneul naţional Franz Liszt – Ani de pelerinaj ai pianistului Horia Mihail)
se va desfăşura în perioada 1-21 aprilie în 12 oraşe din ţară. Un regal oferit tuturor melomanilor.
Un compozitor uriaş, un mare pianist, un gest umanitar. Dacă pe Liszt îl cunoaşteţi, despre latura umanitară a turneului veţi afla, e momentul să-i schiţăm un portret pianistului Horia Mihail. Debutul său oficial s-a întâmplat pe când avea 10 ani, într-un concert al Filarmonicii din Braşov, sub bagheta maestrului Ilarion Ionescu-Galaţi. Era 28 septembrie, 1981. Rădăcinile muzicii au prins viaţă şi mai dinainte, deşi antecedente muzicale n-a avut în famile. Din mamă doctoriţă şi tată avocat, Horia Mihail urma să moştenească şi să urmeze una dintre profesiile părinţilor. La Braşov, unde a copilărit, exista un singur liceu în care se preda engleza din clasa a doua: liceul de muzică.
Lucru bun de două ori din start pentru un viitor intelectual: învăţa şi o limbă străină care câştiga tot mai mult teren, şi să cânte la un instrument, mai precis la pian. Mărturiseşte, uitându-se în urmă, că i-ar fi plăcut mai mult vioara, dar că nu regretă nici o clipă că a făcut pian. Prima claviatură... bidimensională pe care a studiat a fost desenată de bunica sa, pe o masă. A urmat o pianină, care nu s-a transfosmat într-un pian printr-o magie, ci abia în 1982, după debut. Părinţii, conştienţi că au un copil talentat, au hotărât să-i cumpere un pian de la o familie de saşi care urma să emigreze. Cât a costat? 40.000 de lei de pe vremea aceea, adică echivalentul unei jumătăţi de Dacie. Are şi acum acel pian. Un pian norocos, care l-a făcut pe micul muzician să concerteze la Sala Dalles la numai trei luni de când s-a apucat de studiat pianul. „Ferit” de tentaţiile de a juca mingea-n faţa blocului cu alţi copii – Horia Mihail a copilărit într-
