Optimistii considera ca prin demisia dnei Mona Musca din guvern si de la vicepresedintia PNL criza liberalilor a luat sfarsit - intr-un mod aproape legendar: prin sacrificarea unei femei devotate la temelia partidului. Pesimistii cred ca aceasta polita de asigurare e prea scumpa si c-o vor plati si altii, cu ocazia eventualei remanieri.
Intermediarii sugereaza insa ca presedintele Basescu ar trebui sa se simta cu musca pe caciula intrucat l-a trimis pe dl Stolojan la "mica involburare" din PNL. Cert este ca misiunea dlui Stolojan n-a reusit: trimis dupa demisia dlui Tariceanu, acesta s-a intors cu demisia dnei Musca. Un trofeu de care scena politica n-avea nevoie.
Sigur ca nu poti sa nu te intrebi de ce dna Musca nu l-a preferat pe dl Tariceanu cu care se asorta mai bine - cata vreme nici dl Stolojan n-a fost un monument de consecventa la viata lui.
Partea proasta e ca prin plecarea dnei Musca, guvernul Tariceanu pierde ceva din staif, din stilul "glamour" care dadea atat de bine la tv - adica exact ce-a pierdut Palatul Cotroceni prin plecarea dlui Andrei Plesu. Usurat si complexat, vicepremierul Seculici a declarat imediat ca "demisia unui membru nu destabilizeaza activitatea guvernului".
Dar ce-i face? O intaraste? S-ar putea insa ca, intr-adevar, prezenta unor membri ai Cabinetului sa-l destabilizeze mult mai tare. Nimeni nu stie, de exemplu, cu ce se ocupa cumatrul Seculici in guvern, atunci cand nu se trezeste dand cate-o declaratie.
Acelasi mister pluteste si in jurul dlor Copos si Marko Bela - dar in cazul acestuia, barem, stie toata lumea cu ce se ocupa: cu legea minoritatilor.
Martorii sustin insa ca PNL e supus aproape simultan unei duble presiuni: pe de o parte, e vorba de incercarea Palatului Cotroceni de a-l controla si subordona partidului prezidential PD, iar pe de alta parte, e inc
