Desi ziua nationala ar fi trebuit sa provoace bucurie, a adus numai incrincenare La prima impresie, am putea spune ca felul in care a fost sarbatorita ziua nationala in acest an atinge un regretabil record: niciodata pina acum nu s-a intimplat ca presedintele sa fie huiduit in timpul festivitatilor. S-a dus vestea in toata lumea, prin intermediul agentiilor de stiri, ca romanii nu se mai pot abtine de la huiduieli nici de ziua nationala. Pe fond, insa, 1 decembrie din acest an nu a avut nimic deosebit fata de anii anteriori. A avut acelasi aspect prafuit, a scos la iveala vesnicele sicane intre putere si opozitie si a lasat populatia in aceeasi apatie cu care s-a obisnuit in ultimii ani. Puterea nu a reusit sa fie discreta, opozitia nu a fost dispusa la putin respect, iar populatia nu a inteles ca, pina la urma, este vorba de o sarbatoare. Oriunde in lume, sarbatoarea este o modalitate de a face uitat prezentul, o suspendare temporara a cotidianului. Iar noi nu am avut, de 1 decembrie, decit o doza in plus de prezent. Am vazut aceleasi partide in goana dupa voturi, am surprins din nou rinjetul mitocanesc al celor care nu au nimic sfint. Miercurea sarbatorii nationale nu a fost nici macar ca o duminica. Pentru politicieni a fost o zi de munca normala, pentru populatie a fost inca o zi in care s-a plins de nivelul de trai. Sarbatoarea unitatii la romani sta sub semnul unui dublu pacat originar. In 1922, cind Ferdinand I a fost incoronat ca rege al tuturor romanilor, dupa ce Marea Unire fusese recunoscuta de marile puteri, Partidul National si Partidul Taranesc au boicotat marea adunare de la Alba Iulia. Neintelegerile cu Ion I.C. Bratianu au fost mai puternice decit impulsul de a participa la o sarbatoare nationala. Al doilea pacat a fost adus de anul 1990, cind se serba pentru prima data, in mod oficial, ziua de 1 decembrie ca zi nationala. Atunci, s-a inregistrat un