Deloc paradoxal deci (si aproape nostim!): AIE-ul nostru si UE-ul de inca dupa orizont s-au pomenit dupa anticipate legate ombilical, esecul celei dintii insemnind in acelasi timp si ocara celei din urma. Mingea, de-acum incolo, e in jumatatea de teren a Europei! Cam asta e mesajul celor doua opinii asa-zicind experte (una apartine lui Dan Dungaciu, conferentiar la Universitatea din Bucuresti, cealalta e semnata de Victor Chirila, director executiv interimar al Asociatiei pentru Politica Externa, si este preluata din „Dilema veche" (nr. 290 pe anul curent), inserate in „Timpul" din 25 septembrie. Primul, intr-un limbaj precis si bine nuantat, celalalt, intr-un stil mai arid, oarecum protocolar, dar angajind deopotriva o cohorta intreaga de considerente si principii, paseaza Uniunii Europene responsabilitatea „transformarilor interne dictat de integrarea europeana". „Paseaza" e, desigur, un fel cam vehement de a spune. Dar sensul ultim catre care converg cele doua articole acesta este. Tonul - neobisnuit de ferm, chit ca se misca riguros in limitele urbanitatii - denota, cert, o anume nerabdare, chiar un soi de febrilitate pe linia, inca difuza, a orizontului de asteptare. Pastrind proportiile (intr-un joc ad-hoc de-a similitudinile), s-ar putea spune ca are, afectiv, valoarea unei somatii. Propozitii ca „este timpul ca UE sa inteleaga ca procesul de integrare europeana va ramine doar o afacere intre Bruxelles si Chisinau, neglijindus-se asteptarile cetatenilor de rind, orice initiativa, oricit de buna ar fi ea, va fi sortita esecului"; sau ca: „Viitorul acord (de asociere la UE - Gh.N.) trebuie sa corespunda asteptarilor cetatenilor RM si sa estompeze deficientele structurale ale PEV (Politicii Europene de Vecinatate) si Parteneriatului Estic. Procedind astfel, UE va ajuta societatea moldoveana, va deveni motorul principal al transformarilor interne dictate de integr