Emil Boc a avut ghinionul să preia mandatul de şef al Executivului exact la începutul crizei, în decembrie 2008, după câţiva ani de creştere economică. Ce a făcut el bun în aceşti trei ani şi ce măsuri proaste a luat?
Chiar la începutul mandatului, Boc a făcut prima greşeală. Şi-a fixat un buget cu o creştere economică de 2,5% în 2009, buget validat de FMI, dar în final anul s-a terminat cu -8%.
Probabil cea mai grea lovitură primită de economie în timpul acestor trei ani a fost majorarea TVA cu cinci puncte procentuale, adică o creştere serioasă. Chiar şi cei de la guvernare au recunoscut că această măsură a fost un eşec şi că economia ţării are mult de tras.
Majorarea taxei pe valoarea adăugată a cocoşat populaţia şi a dus la scăderea consumului intern, lucruri care, în final, au afectat Produsul Intern Brut.
Scăderea salariilor bugetarilor cu 25% a fost şi ea o măsură care a pus frână consumului. Apoi impozitul minim, care a omorât vreo 100.000 de firme. Tot în 2009 au fost majorate contribuţiile pentru asigurările sociale.
Un eşec lamentabil al Guvernului Boc a fost şi gradul redus de absorbţie a fondurilor europene, puţin peste 3%, adică o nimica toată.
Împrumutul de la FMI, deşi a fost bun ca imagine - lumea ne consideră stabili financiar atâta vreme cât suntem sub supraveghere - totuşi a venit cu măsuri foarte dure cerute de finanţatori, precum reducerea cheltuielilor pentru a ne încadra în ţinta de deficit, majorarea preţurilor la energie fără a corela acest lucru cu puterea de cumpărare a populaţiei sau privatizarea companiilor profitabile.
Însă împrumutul de la FMI a crescut gradul de îndatorare a ţării, iar 2012 este primul an când vom începe să plătim tranşele către finanţatorii externi.
Puteam vinde însă pe bursă participaţii minoritare la companii, însă statul a ţinut la preţ şi într-un final
