Televizorul scuipă răcnete belicoase. Nu, nu a început al treilea război mondial. E doar Mitică. Care se înfiţoşează de mama focului la pădurea de microfoane. Excursiile matinale la DNA zbârnâie pe nervii delicaţi ai celor pe care această Inchiziţie modernă îi cheamă să-i întrebe de năravuri.

Mitică nu-i Mircică (Geoană) care, din loja Operei şi vecinătatea regelui, s-a prelins fulger-expres la Inchiziţia de pe Vodă Ştirbei 79-81, ca să dea extemporal în cinci minute. Alt fel de preşedinte: a intrat posomorât şi martor; a ieşit posomorât. Mitică este însuşi preşedintele, a doua acvilă (o pasăre care scoate ţipete ascuţite, neplăcute când atacă) de sub coroana regelui-fotbal. Mircea (Sandu) stă şi el sub umbra aceleiaşi coroane şi , vai, este acum în aceeaşi găleată cu Mitică. Sau invers. Însuşi preşedintele Ligii nu-i ca preşedintele Senatului: trebuie să-şi marcheze teritoriul, îndeosebi la infama DNA şi să lase impresii de povestit la şpriţ.

Înfofoliţi în frigul de toamnă târzie şi bătând mărunţel din picioare frunzele galbene de la care vor să-şi tragă căldură, doar reporterii zgribuliţi, care mănâncă chifle cu noduri pe trotuarul din faţa fortăreţei Anticorupţie, au încurcat, nebunii de ei, etichetele şi l-au făcut pe Mitică vinovat. El, marele nevinovat! De asta şi-a strigat însuşi preşedintele Ligii obida de s-au cutremurat plasmele. A fost din rărunchii gândurilor sale de mare nedreptăţit.

Nu-i merită fotbalul pe Mitică şi Mircea. Dar le duce în continuare domnia în spinarea lui cocârjată de blazarea alimentată de nopţile prin baruri (ce-i aia viaţă sportivă?). Ce au în comun cei doi cu frumuseţea fotbalului, cu revărsările de talent de pe gazon care-ţi taie respiraţia, cu înflăcărarea curată a tribunelor? Dureros de puţin. Sub ei fotbalul a ajuns mai nevrotic, istovit şi neliniştit decât "Capriciile" lui Goya. Dar acelea erau geniale. @N_P