Într-un periplu scris cu mult înainte de a câştiga Premiul Nobel pentru Literatură, autorul „Memorialului mânăstirii“ a zugrăvit, ca un pictor, Portugalia personală. În seria de autor pe care Editura Polirom i-o dedică lui José Saramago va apărea săptămâna aceasta volumul „Călătorie în Portugalia“.

Această carte-hibrid s-a născut la scurt timp după ce autorul ei, care pe-atunci se apropia de 60 de ani şi era doar un aspirant la gloria literaturii, a petrecut mai mult de jumătate de an hoinărind pe drumurile nebătute ale patriei natale, care tocmai ieşise din dictatură. Scriere care etalează virtuţile autenticei literaturi de călătorie, volumul a apărut cu un an înainte ca scriitorul să-şi arate forţa publicând romanul care l-a ridicat în ochii cititorilor profesionişti, „Memorialul mânăstirii".

După ce a străbătut aproape zi de zi oraşe şi sate portugheze, avântându-se atât în zonele consacrate ale unei identităţi culturale seducătoare, cât şi în Portugalia nedescoperită de ochii turiştilor şi nici chiar de cei ai localnicilor, José Saramago şi-a creat o Portugalie personală aproape impenetrabilă pentru cititorul care vrea să găsească în această carte un ghid, fie el şi subiectiv. „Călătorind prin Portugalia" este oglinda unui ţinut interior, configurat din imaginile perceptute de „călătorul" care a scris la persoana a III-a. „Călătorul a călătorit prin ţara sa", spune autorul în textul care ţine loc de prefaţă, explicând: „Asta înseamnă că a călătorit prin sine însuşi, prin cultura care l-a format şi îl formează, înseamnă că a fost, timp de multe săptămâni, o oglindă reflectând imaginile exterioare, un geam transparent, străbătut de lumini şi umbre, o placă sensibilă care a înregistrat în timpul trecerii şi al transformării impresiile, glasurile, murmurarea necontenită a unui popor".

Invitaţie la drum

Capricios, „călătorul" inventează sau res